Ai un prieten care a plecat acum câteva luni în străinătate şi s-a întors cu fundul într-un Audi Q7 alb (manelist a plecat, manelist s-a întors). Are portofelul plin de euro şi ţi-a mai adus şi nişte cadouri cum n-ai visat. Îl întrebi cum a făcut chişca de bani. Răspunde scurt: „Ca băieţii!“. În traducere liberă, „Am tras pe carduri!“. Este plină Craiova de astfel de băieţi. Îşi aruncă bănuţii câştigaţi cu sudoarea skimmer-ului (pisicuţa) la ruletă. Sparg milioanele-n Krypton sau Zebrano. Îşi chinuie maşinile la aeroport.
În copilărie ne jucam „culorile pe maşini“. Cine alegea primul, nu ezita şi zicea „Alb“. Următorul „Roşu“. Daciile albe erau la putere. Acum nu aţi putea face aceeaşi alegere. Aţi avea mai mult succes dacă v-aţi alege marca maşinii, nu culoarea. Şi BMW sau Mercedes ar fi primele două opţiuni ale unui jucător profesionist. Unul dintre factorii principali ar fi succesul meseriaşilor români la „tras pe carduri“. Industria asta a crecut ca Făt Frumos, şi inginerii ei au descoperit o puzderie de metode prin care să poată extrage biştarii din conturile burghezilor. Fiindcă le-am aflat şi noi de undeva, vi le vom prezenta şi dumneavoastră cu rugămintea de a nu le folosi. De fapt, nici nu aveţi aparatura necesară pentru o asemenea operaţiune.
Dacă banu-i ochiul dracului, cardul îi este creierul
Cea mai folosită procedură este phishing-ul. Robin Hood-ul îşi face un site de vânzări online, identic cu unul deja cunoscut: eastbay, e-bay. Fraierii completează acolo datele de pe card pentru a cumpăra vreun chilipir. Apoi băieţii le folosesc cum vor muşchii lor atrofiaţi de la statul în faţa calculatorului. Numărul cărţii de credit poate fi şparlit şi prin alte metode. Se pot sparge site-urile adevărate sau calculatoarele personale. Nici fişierele celui care v-a oferit cu mărinimie creditul de la bancă nu sunt sigure. Puteţi fi apelat telefonic de cineva care se dă angajatul băncii care v-a eliberat cardul. Şi cutia poştală este un pericol, fiindcă poate găzdui chitanţe cu numărul cardului.
Ochiul albastru este ochiul dracului
Dacă metodele de mai sus vi s-au părut demne de cărţile lui Ray Bradbury, staţi să vedeţi ce urmează! Bluetooth-ul, ăla care vă permite să trimiteţi poze şi sonerii între telefoane, ştie să facă şi prostii. Hoţomanul pune la alimentară un microcip în aparatele care citesc carduri. Apoi aşteaptă frumuşel afară cu un laptop cu bluetooth care ia toate datele necesare de pe cardurile folosite de clienţii magazinului. Apoi, toate datele se transferă pe un card gol.
Sunt cu cardul gol şi mi-e ruşine
Dacă mai înainte v-am spus cum vi se poate afla numărul cardului, acum aflaţi cum vi se ia şi PIN-ul. Cea mai folosită metodă este cea cu senzori sonori sau camere video. Ele se aşază frumuşel la bancomat şi înregistrează numărul tastat de viitorul păgubit. Ba puteţi să-l daţi singuri, fiindcă vă roagă un „robot“ al băncii să-l tastaţi pe telefon. Altă procedură este cea cu „pisicuţa“. Un astfel de aparat costă câteva sute de euro. Pentru el mai trebuie câteva softuri uşor de procurat. Ăsta ia toate datele de pe un card în afara PIN-ului. El se află foarte uşor cum v-am spus mai înainte.
Fiind bătrân, bancomate cutreieram
Foarte uşor de păcălit sunt cei bătrâni sau cei certaţi cu tehnologia. Bandiţii stau de veghe la bancomate şi, când neisprăvitul se încurcă în butoane, apare ajutorul ca un înger trimis pe pământ. Divina făptură îi trage cardul prin skimmer şi apoi îi explică să bage din nou PIN-ul, bineînţeles sub supravegherea strictă a trimisului din cer. Şi cea mai cretină procedură este declarată următoarea. Băiatul introduce bandă adezivă în slotul pentru card. Când clientul vrea să-l scoată, se blochează. Acelaşi îngeraş îi spune să reintroducă PIN-ul şi, ca prin minune, cardul se eliberează. Dacă vrea cu tot dinadinsul să-l prăduiască pe sărman, poate să afle printr-un simplu telefon când va ajunge chitanţa acasă şi adresa, apoi îi va extrage cu eleganţă plicul din cutia poştală. La eliberarea unui cărduleţ, băieţii deştepţi pot fără bătaie de cap să anunţe banca respectivă că posesorul şi-a schimbat adresa. Astfel, plicul vine direct la hoţ.
Poveste fără sfârşit
Cineva care se ocupa cu ceva vreme în urmă cu astfel de afaceri a încheiat o discuţie despre subiectul nostru astfel: „Orice ar pune băncile să-şi protejeze cardurile, mereu se va găsi alt aparat care să-l depăşească. Cât timp vor exista carduri, vor fi şi carderi“. La o căutare pe google, am descoperit două lucruri care merită atenţia dumneavoastră deplină. Primul ar fi că am găsit un site pe care comunică cei care au asemenea ocupaţii, www.carder.info. Al doilea ar fi că celebrul şi incomensurabilul Nicolae Guţă şi necunoscutul Florin Universalu au scos împreună o manea special pentru cei despre care v-am scris. Melodia se numeşte simplu „Trag cu cardu“. Din ea spicuim: „Trag cu cardu’ miliardu’, am mai mulţi bani ca SAPARD-ul“.
